RADIO FRANCE INTERNATIONALE

    Este aproape cert, în Parlamentul European va fi constituit un grup al partidelor considerate de extremă dreaptă. Până acum inexistent din lipsă de combatanţi, un asemenea grup devine sau a devenit posibil prin intrarea României şi a Bulgariei în UE. Prin contribuţia României şi a Bulgariei, ar fi mai exact spus, şi mai ales a României, a cărei actuală reprezentare europarlamentară aduce nu mai puţin de cinci deputaţi ai PRM, adică un sfert din numărul necesar pentru constituirea unui grup parlamentar la Strasbourg. Preşedintele probabil al acestui grup eventual va fi francezul Bruno Golnish, delegat general al Partidului Frontul Naţional. Într-un interviu acordat RFI, el se arăta, natural, foarte mulţumit de perspectivele operaţiunii, cum spunea chiar el. "Dacă românii vor să adere la acest grup, operaţiunea este în mod cert pe o cale foarte bună", spune Bruno Golnish despre tentativa de constituire a grupului partidelor de extremă dreaptă din Parlamentul European. Dacă se va înfiinţa ori nu acest grup, rămâne totuşi de văzut. Rămâne de asemenea de văzut ce se va întâmpla după luna mai, când în România şi în Bulgaria se ţin alegeri pentru Parlamentul European, fiindcă pentru moment europarlamentarii români şi cei bulgari sunt foştii eurobservatori, iar desemnarea acestora a fost făcută pe baza componenţelor din parlamentele naţionale. Vor fi mai numeroşi sau vor fi mai puţini de pildă reprezentanţii PRM şi ai celui bulgar Ataka după alegerile din mai? Vor intra şi alte formaţiuni în această primă confruntare electorală din cele două ţări de după aderarea lor la Uniune, partide noi, dar care pot participa la alegeri. De exemplu, în România, partidul lui Gigi Becali. În Bulgaria, cel al primarului Sofiei, fostul general Boiko Borisov, partidul Stema, un partid naţionalist şi justiţiar. Care va fi ponderea lor, rămâne de asemenea de văzut. Nimeni nu poate spune, dar aceste întrebări permit ieşirea din simplismul judecăţilor prin eticheta re. Cele mai multe dintre aceste formaţiuni resping denumirea de extremă dreaptă. O fac ele din raţiuni de strategie electorală, o fac pentru că efectiv nu sunt de extremă dreaptă? Este un teren şi difuz, dar şi confuz, dar mai ales mare producător de confuzii. Fapt este că multe din ţările UE au partide socotite pe drept sau pe nedrept ca fiind de extremă dreaptă şi care înregistrează scoruri electorale deloc neglijabile. În unele ţări, aceste partide au fost ori chiar sunt asociate la guvernare; în coaliţie, este adevărat. Aşa s-a întâmplat în Italia, în Austria, aşa se întâmplă în Slovacia şi în Polonia. Sunt şi ţări, cum e Franţa, unde sistemul electoral este conceput în aşa fel încât intrarea în parlamentul naţional al reprezentantilor unui asemenea partid este practic imposibilă, ceea ce a dus la apariţia unor paradoxuri. De exemplu, Frontul Naţional al lui LePen avea reprezentanţi în Parlamentul European, dar nu avea nici unul în cel francez. Or, şi de aici probabil trebuie pornit, în favoarea acestor partide se pronunţă o parte importantă, dacă nu şi în creştere a alegatorilor. De ce? Să fie numai pentru că ar fi, cum se spune, partide populiste? Este cam simplist. Populismul nu este chiar străin partidelor despre care nu se spune că ar fi extremiste. Este de presupus mai degrabă că partidele numite de extremă dreaptă răspund unor preocupări, unor griji, unor nelinişti pe care alte partide le evită sau le estompează, pe care le consideră tabuuri. În mod paradixal, partidele de extremă dreaptă sunt mult mai libere în abordarea acestor tabuuri decât cele socotite democratice. Dacă soluţiile pe care le propun ele sunt ori pot fi socotite neavenite sau chiar condamnabile, este una, dar problemele există.