Raportul Internaţional privind Libertatea Religioasă publicat de Departamentul de Stat al SUA

Raportul Internaţional privind Libertatea Religioasă pe 2010, publicat de Departamentul de Stat al SUA, miercuri, pe site-ul acestuia. Documentul identifică problemele şi progresele în domeniul religios în 128 de ţări în perioada 1 iulie 2009 - 30 iunie 2010.

''Guvernul a respectat, în general, libertatea religioasă, în practică: cu toate acestea, unele restricţii au afectat în mod negativ drepturile unor grupuri religioase. Nu a existat nicio schimbare majoră în poziţia respectării libertăţii religioase de către guvern în timpul perioadei de raportare'', se arată în raport.

Constituţia română prevede libertatea de religie iar alte legi au contribuit la practicarea în general liberă a religiei, precizează raportul.

Restituirea proprietăţilor greco-catolice confiscate de guvern în perioada comunistă, în 1948, şi transferate la Biserica Ortodoxă Română a rămas o problemă. În general, Biserica Ortodoxă a fost lentă în a retroceda şi adesea a refuzat să retrocedeze bisericile greco-catolice pe care le-a primit în 1948, se mai arată în raport. Biserica Ortodoxa a anunţat planuri de reluare a dialogului cu Biserica Greco-Catolică pentru a soluţiona disputele legate de proprietate şi alte divergenţe.

Raportul relevă totodată că guvernul a continuat să facă progrese în recunoaşterea istoriei Holocaustului în ţară.

Guvernul a continuat să diferenţieze între grupurile religioase recunoscute şi cele nerecunoscute, iar condiţiile de înregistrare şi recunoaştere au continuat să ridice obstacole în calea unor grupuri religioase minoritare. Acestea s-au plâns mai puţin frecvent decât în anii anteriori că oficiali guvernamentali de rang inferior le impiedică eforturile de prozelitism şi se amestecă în alte activităţi religioase. Totuşi, ele au continuat să susţină că autoritaţi locale au amânat emiterea unor autorizaţii de construcţie pe bază religioasă.

Au fost raportate cazuri de abuzuri în societate sau de discriminare pe motive de apartenenţă religioasă, convingeri, sau practicare. Au fost cazuri în care unii preoţi ortodocşi români au manifestat ostilitate faţă de membri neortodocşi ai bisericii, s-au opus înmormântării unor credincioşi din alte grupuri religioase în cimitire confesionale sau chiar publice, şi au criticat activitatea misionară.

Guvernul SUA poartă discuţii privind libertatea religioasă cu guvernul român, ca parte a politicii sale generale de promovare a drepturilor omului. Ambasada a continuat să abordeze îngrijorările cu oficiali privind eşecul executivului de a asigura restituirea deplină a proprietăţilor religioase şi a încurajat puternic eforturile guvernului de a recunoaşte istoria Holocaustului în ţară.

Guvernul român şi-a continuat eforturile de a aborda recomandările Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România (Comisia Wiesel), precum şi prezentarea şi promovarea educaţiei privind Holocaustul în programele şcolare. În perioada de raportare, preşedintele a dedicat primul Memorial al victimelor Holocaustului la Bucureşti.

Există 18 culte recunoscute oficial în România. În conformitate cu prevederile Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, guvernul a implementat un sistem pe trei nivele de recunoaştere: grupări religioase (care nu sunt entităţi legale), asociaţii religioase şi religii.

Reglementările Ministerului Justiţiei prevăd acces nerestricţionat al religiilor recunoscute şi al asociaţiilor religioase la orice tip de centre de detenţie, chiar dacă asistenţa acestora nu a fost solicitată în mod expres.

Legea recunoaşte dreptul grupurilor religioase de a avea cler militar pregătit pentru a oferi asistenţă religioasă recruţilor.

Legea care reglementează drepturile străinilor, revizuită în 2003, a introdus o viză de lungă şedere pentru activităţi religioase. Au existat penalităţi pentru orice străin care a stat fără viză, dar astfel de penalităţi nu au părut să fie legate de activităţi religioase.

Guvernul a permis, dar nu a cerut, educaţie religioasă în şcolile publice. Participarea la orele de religie a fost opţională.

Legea interzice autorităţilor publice să le ceară persoanelor să-şi specifice apartenenţa religioasă pentru orice motiv legat de interacţiunile cu statul.

De la intrarea în vigoare a Legii/2006, 14 grupuri religioase au primit aprobarea din partea Secretariatului de Stat pentru Culte să se înregistreze ca asociaţii religioase, patru dintre ele în timpul perioadei de raportare.

Biserica Greco-Catolică a continuat să se plângă de faptul că autorităţi locale s-au opus să le acorde o autorizaţie de construcţie pentru o nouă biserică la Săpânţa (judeţul Maramureş), unde parohia locală a cumpărat terenul în 2003. Bisericile baptiste şi adventiste au raportat cazuri similare, respectiv la Bucureşti şi Bursuceni (judeţul Suceava). Raportul dă numeroase exemple de astfel de cazuri în diverse localităţi din ţară.

În general, oficialii locali tind să fie toleranţi faţă de grupurile religioase minoritare, dar au existat unele incidente în care acestea au fost supuse presiunii sau intimidării de către clerul ortodox. În unele cazuri, poliţia locală şi autorităţile administrative au demonstrat o atitudine pasivă faţă de oprirea hărţuirii unor grupuri religioase minoritare. Spre deosebire de perioadele de raportare precedente, mormonii nu au raportat niciun caz în care poliţia le-a spus să nu facă muncă misionară.

Greco-catolicii s-au plâns că atât autorităţile cât şi preoţi ortodocşi au continuat sa refuze accesul acestora la un cimitir public local. Biserica Greco-Catolică s-a plâns că autorităţile de stat nu au răspuns adecvat la plângerile lor referitoare la retrocedarea proprietăţilor sau la atitudini discriminatorii ale unor oficiali locali.

În 2005, guvernul a modificat legislaţia referitoare la retrocedarea proprietăţilor, cu scopul expres de a grăbi restituirea, simplificând procedurile de restituire şi extinzând anvergura restituirii. Această lege a acoperit de asemenea restituirea unor terenuri agricole şi forestiere precum şi alte bunuri imobiliare către comunităţi etnice şi a abordat restituirea către comunităţi religioase. Legea amendată din 2005 a introdus, de asemenea, amenzi pentru oficialii care impedică procesul de retrocedare şi a creat Fondul Proprietatea pentru a compensa reclamanţii cu acţiuni pentru proprietăţi (inclusiv terenuri agricole şi forestiere) care nu pot fi retrocedate în natură. Cu toate acestea, Fondul Proprietatea nu a fost listat la Bursă la sfârşitul perioadei de raportare. O ordonanţă din 2007 a oferit plăţi în numerar în loculul restituirii, de pâna la 215.000 dolari (500.000 lei), plătiţi pe o perioada de doi ani. La data de 30 iunie 2010, guvernul a suspendat oficial plata în numerar pentru o perioadă de doi ani, cu toate că aceste plăţi au fost suspendate în 2009.

Guvernul a continuat să evite adoptarea legislaţiei referitoare la retrocedarea bisericilor greco-catolice de către Biserica Ortodoxă, care le-a primit de la statul comunist în 1948. În perioada de raportare, greco-catolicii au primit doar o singură biserică de la Biserica Ortodoxă. Retrocedarea bisericilor existente a fost importantă pentru ambele culte, deoarece localnicii participau la biserica locală, indiferent dacă a fost greco-catolică sau ortodoxă. Acest lucru a avut consecinţe financiare, deoarece numărul de membri ai unei biserici a fost direct legat de cota corespunzătoare din bugetul de stat alocată pentru grupurile religioase recunoscute oficial.

Din cele 42 de clădiri retrocedate comunităţii evreieşti prin decrete guvernamentale, în anii 1990, comunitatea a intrat în posesia parţială sau totală a 41, cu doar un singur caz încă în curs. În multe cazuri, procesele au amânat retrocedarea. La Iaşi, 18 solicitări de terenuri ale comunităţii evreieşti au rămas nesoluţionate iar situaţia unui teren de 51 de hectare pe care prefectul l-a împărţit şi distribuit altor persoane nu a fost rezolvată în timpul perioadei de raportare.

După ce a primit doar un lot de şase hectare în compensaţie pentru terenul în cauză, în perioadele de raportare precedente, comunitatea evreiască a continuat discuţiile cu Agenţia Domeniilor Statului, în vederea identificării unor suprafeţe de teren pentru a o compensa pentre cele care nu au mai fost disponibile. Până la sfârşitul perioadei de raportare, Comisia Specială de Retrocedare a prelucrat 615 din cele 1.980 revendicări şi a aprobat 56 de cazuri de restituire şi 160 de cazuri de compensare. Comunitatea evreiască nu au primit nicio despăgubire financiară până la sfârşitul perioadei de raportare. Un total de 257 de cereri au fost respinse. Din cele 10 procese privind retrocedarea unor diferite clădiri, comunitatea evreiască a căştigat şapte şi a pierdut unul. Alte două erau în curs de desfăşurare la sfârşitul perioadei de raportare. Comunitatea evreiască a continuat să se plângă de viciile procesului legislativ şi de dificultăţile în obţinerea documentelor din arhive, precum şi de lungimea procedurilor de compensare.

Biserica Greco-Catolică s-a plâns, de asemenea, că în multe regiuni unde a revendicat terenuri agricole şi păduri, autorităţile locale, influenţate de Biserica Ortodoxă, opuse retrocedării totale, au propus ca retrocedarea către toate cultele să fie direct proporţională cu numărul credincioşilor lor, sau au dat terenuri revendicate de Biserica Greco-Catolică direct Bisericii Ortodoxe. Biserica Greco-Catolică a semnalat, de asemenea, faptul că Primăria Bucureştiului a continuat să se opună retrocedării a 430.560 de metri pătraţi de teren în Bucureşti.

Comunitatea musulmană a continuat să se confrunte cu probleme legate de înmormântarea unor membri ai săi. În ciuda promisiunilor repetate de către biroul primarului Bucureştiului, în perioada de raportare, comunitatea nu a primit teren pentru înfiinţarea unui cimitir musulman şi pentru construirea unei moschei.

În aprilie 2010, parlamentul a adoptat o lege care stipulează că musulmanii îi pot lua pe membrii lor de familie decedaţi de la un spital în termen de mai puţin de 24 de ore după ce a survenit decesul. Anterior, 24 de ore a fost minimul.

Majoritatea politicienilor a continuat să denunţe public antisemitismul, rasismul, xenofobia şi încercările de a nega existenţa Holocaustului în ţară. Guvernul a continuat să facă progrese în eforturile sale de a învăţa adevărata istorie a Holocaustului în ţară.

La data de 8 octombrie 2009, de Ziua Holocaustului în România, preşedintele Traian Băsescu a dedicat unui Memorial al victimelor Holocaustului la Bucureşti. Un număr mare de oficiali guvernamentali şi străini au participat la ceremonie. În aceeaşi zi, parlamentul a organizat o sesiune comună solemnă specială la care supravieţuitori ai Holocaustului şi alţi oficiali au luat cuvântul. Multe alte evenimente au avut loc în alte locuri din ţară.

Preşedintele Băsescu a acordat, de asemenea, Ordinul Naţional pentru Merit pentru membri români ai Comisiei Wiesel şi diverse alte medalii unor rabini, cercetători internaţionali şi români şi personalităţi publice active în cercetarea şi predarea Holocaustului.

În perioada de raportare, opinii şi atitudini antisemite au fost exprimate de unii participanţi la talk-show-uri transmise de posturi de televiziune private şi în forumuri de discuţii pe Internet.

Acte de antisemitism, printre care profanare şi vandalizare a unor situri evreieşti, au continuat în cursul perioadei de raportare, fără o schimbare semnificativă în frecvenţă, comparativ cu perioade anterioare de raportare.

Nu au existat raportări privind prizonieri sau deţinuţi religioşi în ţară şi nici despre convertiri religioase forţate.