DW/Comisarul pentru justitie Reding a făcut un pas îndărăt retractând comparaţia cu deportările din al doilea război mondial

Schimbul de replici dintre comisarul european pentru justiţie Viviane Reding şi oficialităţile franceze pe tema romilor a atins un ton greu, deranjant. Şi dacă Reding a făcut un pas îndărăt retractând comparaţia cu deportările din cel de-al doilea război mondial, esenţa disputei merge mai departe: a expulzat Franţa un grup pe criterii etnice şi prin asta a încălcat dreptul european? În dosul acestei chestiuni ce ţine de justiţie se ascunde în fapt o bătălie politică, lupta pentru putere dintre Comisia Europeană şi, în cazul de faţă, unul dintre statele membre. S-a mers atât de departe încât disputa a vizat insuşi rolul de paznic al tratatelor europene, iar ea, Franţa, o ţară atât de mare, nu îşi poate permite să fie luată la rost. Cum ar veni şi cum bine se poate observa, Comisiei Europene îi revine de acum sarcina de a obliga doar statele mici să respecte legislaţia europeană. Ce cuib de viespi s-a zgâlţâit şi la cum a răbufnit rolul, ceea ce pare nou a stat de fapt multă vreme ascuns sub preş. Cât despre temele summitului de la Bruxelles, diferenţele de opinie dintre statele membre în chestiuni cum sunt pactul de stabilitate sau relaţia, de exemplu, China sunt semnificative, interesele diferă uneori radical. Europa nu ştie să-şi negocieze intern compromisurile fără de care prezenţa pe scena internaţională este derizorie şi cât timp nu va învăţa să-şi găsească unitatea va fi un actor global prea puţin relevant, iar dacă disputele dintre membri nu erau suficiente, Europei îi mai lipsea o natiune sau mai multe chiar revendicându-şi dreptul de a pune la îndoială rolul Comisiei Europene. Europa a pornit astfel pe drumul ideal spre poropriul trecut, un trecut al celor puternici şi nu al celor mulţi. Din nefericire, cei mai mari nu au ajuns nici măcar în Europa secolului XXI un etalon.